2:35 AM… un scaun, o sticla de apa plata, o bricheta si un ultim cui pe care urma sa-l fumez. Si in timp ce fumam, mi-a zburat mintea in copilaria din perioada claselor 1-4. Singura chestie care mi-am amintit-o perfect, a fost o poveste despe un baiat si usa lui plina de cuie, invatata la scoala.

Un baiat, marginalizat de toata lumea, fara prieteni, fara nici un fel de sprijin. S-a dus intr-o zi la tatal lui si i-a povestit tot ce a facut el cu viata lui si nu intelege de ce a ajuns asa. Tatal, ii aduce un ciocan, o punga plina e cuie si ii spune:
“-Fiule, ia cuiele astea… si gandeste-te la tot ce ai facut pana acum…si pentru fiecare rau facut, fiecare greseala, fiecare minciuna, bate cate un cui in usa si ma anunti cand termini.”
Baiatul, cazut pe ganduri in fata usii, incepe sa bata un cui, doua, trei.. zece. La un moment dat, usa e umpluta de cuie. Se duce la tatal lui si ii spune:
“-Tata, am terminat de batut cuie, au mai ramas, dar nu este loc unde sa le mai bat. Ce se intampla acum? Nu o sa mai fiu marginalizat? O sa am prieteni din nou?”
Tatal lui, mirat de cate cuie a batut pentru greselile lui, ii spune din nou:
“-Ca sa repari fiecare greseala, trebuie sa faci cate o fapta buna pentru fiecare cui batut in usa. Cum ai facut o fapta buna, scoti cate un cui din usa.”
Baiatul se pune serios pe facut fapte bune. Dupa ce a scos toate cuiele din usa, merge din nou la tatal lui:
“-Tata, am scos toate cuiele. Acum ce se intampla? O sa fiu iertat de toate greselile?”
“-Fiule, bravo, ai facut multe fapte bune, ai scos toate cuiele, Dar vezi cate gauri ai lasat? “

Gaurile sunt cicatrici, mon ami… ce raman pe veci! Nu se mai pot sterge sau vindeca. Oricat ai incerca sa repari greselile facute, ori cat ai mintit si acum vrei sa spui adevarul, nu mai poti repara ranile facute. O rana verbala doare mai mult decat una fizica.
Te zgaraie cineva din greseala… trece… te pisi pe ea buba… dar nu e aceeasi chestie cu o rana facuta in suflet. Aia va ramane pe veci. Timpul inchide ranile, dar doar moartea le vindeca.

Mortii lui de cui fumigen.. mi-am adus aminte de povestea asta… am inceput sa ma gandesc la mine…la cat de usa pot fi eu si cate cuie am suportat… si acum ma simt ca o scandura ciuruita. O sa-mi dau foc la suflet, si o sa ma transform din scandura ciuruita… in cenusa fara cicatrici… O sa fiu gri! Dar tot o sa m’apese cuiele deasupra… Partea buna e ca o sa ma pot lasa purtat de vant.