…si e alta sambata, seara, il iau pe individul de Sigmund si mergem dupa indivia, dar lucid de data asta. Mergem la concert… si cred ca era pentru muti concertul de anul asta ca nu se auzea nimic. Sau au inceput si preotii de la noi sa tina slujbele in casti; “… si s’a ridicat spe cer intr-un iaht plin de cataloage cu genti…din piele de crocodil…. Aaamin! Doamne ajuta! si nu e iaht.. e pluta.”… 5 minute… pe ceas… si o lumanare… cum e in Koreea pentru imigranti, iti pun casti pe urechi si iti traduc slujba in engleza daca nu stii limba lor.
Si plec acasa cu individa. Sigmund a ramas cu o puicuta de vreo 80 de ani. S-a intors abia a-2a zi de pasti cu 2 crocodili care i-a parcat sub pat la mine. Cand si cum nu stiu… doar i’am vazut iesind de acolo dupa ce imi luasem pastilele pe care le pierdusem si le-am gasit in borseta. Dupa ce le-am baut, le pierdusem din nou si in timp ce le cautam am dat de crocodili, care se pierdeau si ei, unu pe celalalt si se cautau unu langa altu… intrebandu’se intre ei daca s-au vazut. Tin minte ca in copilarie cautam banuti in oua… si am inceput cu Sigmund sa spargem ouale, in cautarea banutilor pentru alte pastile. Nici urma de banuti… doar albus si coji in plus. Poate nu cautam in ouale care trebuia… si nu mai tin minte daca erau alea de gaina sau de la crocodilii care se pierdeau unu pe celalalt si se cautau unu langa altu… Pana la urma eu am gasit papucii si mi-am bagat picioarele’n ei si in ele pastile. Si probabil mi-am bagat piciorul stang un pic mai tare… ca schiopatez de 2 zile si nu-mi dau seama de ce… si doare ca naiba.

Pana la urma am gasit doar tableta… fara pastile. Deci tot pierdute sunt… in mine probabil… crocodilii s-au pierdut pe sub pat de tot, ca nu i-am mai vazut si Sigmund imi consuma acum minutele de pe cosmote cu puicuta lui de 80 de ani.